24 septembrie 2011

Toamnă


E fum.Peste toate e fum.Printre blocurile cenușii,printre frunzele moarte,pe aleile înțesate cu maronii castane.Păsările plutesc prin văzduhul sur...vin...ce bine ar fi dacă ar veni...dar nu...ele pleacă.Totul e trist și gri.Gara așteaptă și ea plină de plictis...static..Trenurile se aud departe...
Toate au încetat să mai trăiască.Pentru o vreme pulsul Universului a încetat să mai bată.Venise toamna.Abia acum am relizat cât îmi lipsești..

17 septembrie 2011

"Societatea noastră aspiră spre mai bine." :)) Ce glumă bună!

Indiferența...sau "talk to the hand"!
"Societatea noastră aspiră spre mai bine."
Cam asta ni se spune tot timpul.Oare chiar așa este?Sinceră să fiu,mă cam îndoiesc.Nu știu în ce măsură avem impresia de evoluție,dar realitatea e cu totul și cu totul alta.Încă din cele mai vechi timpuri...lumea a fost la fel : o mizerie acoperită cu glazură roz.
Tot timpul lumea nu a căutat decât bunăstarea materială,confortul și multe alte banalități ce nu fac altceva decât să ne transforme în ceva ,care, fără prea mult efort să obțină lucruri mărețe.
Dar câți au căutat să își desăvârșească sufletul,să îl cizeleze?Puțini,foarte puțini,pentru că am învățat să înjurăm îmbrăcați în haine de firmă,am învățat să fim inculți cu biblioteca la doi pași de casă și am învățat să fim indiferenți apărând în mediul virtual ca mari ecologiști,salvatori și așa mai departe.De ce?
O altă deficiență a naturii umane e lipsa bunului simț.Prin ce se caracterizează?Simplu.Prin faptul că ne e lene să deschidem gura și să rostim un simplu "Bună ziua!",prin faptul că suntem prea captați de propriile noastre gânduri ca să îi mai ascultăm și pe ceilalți.
Vă mai întreb odată...oare societatea nostră chiar tinde spre mai bine?
Dacă nu suntem sinceri unii cu ceilalți,atunci haideți să fim sinceri cu noi înșine!

13 august 2011

Picătură

Picătură,picătură,
Se prelinge-ncet, încet-
O durere sângerândă
Peste-un sec și rece piept.

Mai alene decât melcul
Cad șiroaiele de lacrimi
De pe cerul gol ca pana,
Și antic de zeci de veacuri.

Și la streașină-mi suspină
Cântec surd de vechi tăceri,
Iar de suflet mi se-anină
Neiertatele dureri.

09 iulie 2011

Vară

          Vară.Adieri nevinovate se perindă prin ramurile teilor înfloriţi.Mirosul lor tânăr şi proaspăt ca o apă cristalină e doar un pretext pentru singurătate.Nimic mai mult.Chipul idealului intangibil ia la braţ tăcerea şi se cufundă împreună în uitare sub ramurile protectoare ale teilor cu flori blonde.Văzduhul albastru stă martor,în fiecare clipă,uitării.Fiecare secundă se pierde ca un cristal într-un ocean de mireasmă.Timpul se trece ca florile.O clipă de încântare  poate deveni oricând o amintire prăfuită într-un colţ de memorie.Poate să reînvie ca un Phoenix din propria cenuşă pentru a deveni ceva măreţ,ori,inutilă,se va prăbuşi prin propria abjecţie.
          Nu-i aşa că şi noi vom înflori din nou vara viitoare?

27 februarie 2011

Încă una dintre infinitele dovezi ale Iubirii lui Dumnezeu pentru oameni

        Toată lumea era atentă la slujbă.Preotul,cu un glas plăcut şi calm rostea cuvintele rânduite pentru Sfânta Liturghie.În stânga mea,o fetiţă blondă,cu un chip de îngeraş,stătea în genunchi cu o cărticică de rugăciuni.Cu mişcări delicate,dădea uşor câte o pagină,din când în cănd.
        La un moment dat,cu greu,s-a apropiat o tânără ce se afla într-un scaun cu rotile.Cu sfială şi un zâmbet blând,mama fetiţei îi făcu loc.Tânăra scoase o cutiuţă dintr-un buzunar şi din ea luă un chibrit.Mâinile îi tremurau în timp ce încerca să îl aprindă.Cu o mişcare stângace,rupse capătul chibritului.Acum nu mai putea fi aprins.Încercă a doua oară şi se întâmplă acelaşi lucru.Abia a treia oară,cu greu ,reuşi să îl aprindă şi astfel,făcu o lumânare pe jumătate ruptă,să ardă.În braţe avea o plăsuţă albastră.În ea erau mai multe punguţe cu tot felul de lucruri:portocale,napolitane şi nişte colăcei.Tânăra o alese pe cea cu doi colaci şi,timidă,cu mâinile tremurânde îi întinse fetiţei plasuţa însoţită de lumânare.Aceasta o privi,şi la îndemnul mamei,primi pomana şi îi mulţumi tinerei.Când am văzut această faptă,m-am simţit atât de...nu ştiu cum aş putea explica în cuvinte,dar ştiu că m-au podidit lacrimile şi am înteles afirmaţia din cartea "Diavolul este politic corect":'se simţea ca un dulap care a fost mutat din loc,facând dintr-odată vizibilă toată mizeria care s-a ascuns până atunci după el'.
        Dacă tânăra ar fi părut a fi bine îmbrăcată,poate nu aş fi fost impresionată de acest gest,dar ea,înveşmântată cu o simplă geacă şi acoperită cu o  păturică să fie apărată de frig,se putea observa de departe că nu avea posibilităţi financiare şi trăia din mila enoriaşilor,care,îi dădeau câte un leu,sau care după cum putea.
        Iată ,deci,că tot cei aflaţi în nevoi îi ajută pe ceilalţi,şi tot cei care au puţin,dau mult,căci aceia înţeleg cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu,şi sunt vrednici de Iubirea Lui.

19 februarie 2011

Ritmuri

       Totul e învăluit într-o atmosferă bizară.Acordurile dure ale chitărilor electrice învăluie întreaga sală,dar suntem în regulă.Tobele ne răscolesc sângele în vene.Cu toţii ne simţim cuprinşi de un fior ciudat.Muzica e bună şi totuşi ceva se zbate în fiecare dintre noi,ca şi cum am vrea să ne eliberăm de frustrările acumulate,dar ceva e rău în toată chestia asta.Nu suntem noi.Începem să ne simţim ca nişte străini.Inima ne bate din ce în ce mai tare şi apoi înţelegem că tot ce facem e greşit.Ne cuprinde o melancolie cumplită deşi ne-am distrat de minune.
       Chitările sunt în huse.Tobele au dispărut cu ritmuri energice undeva într-un colţişor de minte.Soliştii sunt mulţumiţi.
       Concertul s-a încheiat.

17 februarie 2011

Iarnă

Ce frumoasă este seara
Cu aleile de vată
Şi miros de ger năprasnic
Şi cu strada luminată;

Parc' ar fi într-o poveste
Cu o iarnă,inspirată,
Parc'ar fi într-o idee
Prevăzut imaculată.

Dintre norii cei mai groaznici,
Şi-au cernut beteala toată
Cu aromă efemeră,
Fulgii albi,albeaţa toată.

14 februarie 2011

Cine suntem

           Dacă am privi viaţa ,în adâncul ei mister,am constata ,cu mirare,că nu e decât o clipă pentru Univers.Ce e timpul nostru limitat pentru imensitatea eternului care ne cuprinde?Nu e nimic;e doar un motiv de gândire,o idee abstractă despre care toţi vorbim şi o interpretăm...pentru ce? Pentru nimic.Pentru că am uitat să mai trăim viaţa simplă a omului care nu se întreba de ce lucrurile nu sunt altfel,pentru că am uitat ce este recunoştinţa ,pentru că nu mai avem încredere unii în ceilalţi;ne comportăm ca nişte străini,ca nişte duşmani cu toţi,cu fraţii noştri.

           Dacă nu ştiaţi,am o veste pentru voi...singurii noştri duşmani sunt cel-ce-se-împotriveşte-lui-Dumnezeu şi mai apoi,suntem chiar noi înşine.

11 februarie 2011

Liliacul

Pentru că primăvara se apropie ca un val de entuziasm,iată,am compus o poezie ... sper să vă placă!

Liliacul

Să nu jeleşti când liliacul va-nflori,
Şi nici să plângi când floarea-i va muri!
Să nu regreţi că tot a fost
Vis efemer şi  făr' de rost.

Să nu regreţi c-a existat cândva
O floare şi-un parfum în preajma ta,
Parfum de lacrimă şi vis curat;
Să nu te-ntrebi dacă a existat!

Bună!

Bună!Mă numesc ...,nu contează cum,nu contează cine sunt .Sunt doar o fată oarecare.Am vise,am idei!Ca să nu lungim vorba,cum se obişnuieşte,pot spune că acesta e ...doar un alt blog.De fapt,în timp vom vedea ;sper să am cât mai multă inspiraţie şi să scriu lucruri cât mai interesante,bineînţeles pentru voi,onorabilii mei blogger-işti , facebook-işti etc. şi ce mai vreţi voi! 
          Vreau să precizez(poate mă veţi considera artificială şi indirectă ) că nu am intenţia de a critica pe nimeni,de a folosi englezisme de dragul de a fi cool (pentru că nu sunt adepta  piţiponcismului),nu am intenţia de a reda niciun fel de realitate într-un mod obiectiv,pentru că,oricum,ar fi inutil şi plictisitor.Nu am de gând să vă pun la curent cu revoltele din Egipt,nici despre situaţia României nu voi vorbi,ci doar vă voi împartăşi ideile,părerile mele despre orice poate interesa o simplă adolescentă!

                                                                    Cu drag,a voastră Diana!

P.S. :Sper că nu vă voi dezamăgi !