Și soarele ar vrea să ne zărească
Și mugurii din noi să izbucnească,
Așa, ca-ntr-o beție diafană,
Nici indolentă, nici profană.
Încep să circule sevele noastre
Ca într-o simfonie prin oamenii goi
Și se unduiesc prin gânduri albastre
Până când sevele ne circulă pe noi.
Acum e rândul tău să-mi spui:
Tu vezi cum vine primăvara?
Cum se-mpletesc în pomi dorințele nespuse
Prin crengile ce cresc ca-ntr-un șuvoi,
Prin vis de ierburi soarelui ascunse?
Tu vezi cum florile ne înfloresc pe noi?
