Tăcerea

Și o bucățică din "tăcerea" inspirațională :D

A sparge tăcerea în mii de cioburi,

în tăceri mai mari şi mai mici,

E ca şi cum ai încerca

să înmulţeşti culoarea durerii cu nouă

şi să o împarţi la douăzeci şi şapte.

Şi-aş vrea,tăcerii lumii,

Să-i sfâşii beregata de sunete seci,

Să-i sorb cu voluptate sângele cu melodii,

Să-i cânt în surdină

Cântecul limfatic al Universului.

Iar tăcerea mea,

Aș alinta-o cu glasul unui pian dezacordat

Cu o coardă ruptă de chitară

Și cu sunetul sec al chipului gol.

A avea

Inspiraţia :X

Am un vis în mâna dreaptă
Şi îl scurg uşor,prin pană
Către albul care-aşteaptă -
Foaia -dulcea slovei mană.

Am o stea în mâna stângă,
Steaua unui ochi de iarbă;
Gândul pare că-mi îngână,
Doar că mâna mi-a fost oarbă.

Am un sens în gândul propriu,
Cu sălaşul chiar sub stern,
Şi un paradis alotriu
Înfloreşte-ntr-însul, tern.

"I" "I" "I" "I" luaţi, tăiaţi, adăugaţi,numai să fie corect!

M-am gândit aşa(o să vă supăraţi pe mine,dar decât să lâncezim în neştiinţă,mai bine să mă urâţi) : să explic celor interesaţi cum stă treaba cu "i"-urile astea "preacauzatoare" de dileme.

O primă greşeală întâlnită mai mult decât frecvent este forma de prezent ,la persoana a doua a verbului "a afla" - "tu aflii/să aflii"(GREŞIT TOTAL).
=>> DE CE?

PENTRU CĂ : o silabă trebuie să conţină O VOCALĂ (una mare şi lată,nici mai mult,nici mai puţin).Carevasăzică,pornind de la falsa ipoteză ca AFLII(cu 2 de "i") e varianta corectă ,despărţim în silabe =>"tu a-flii"(unde avem o vocală şi o semivocală care,asemeni politicienilor din România,e inutilă => de ce?? pentru că suntem induşi în eroare de pronunţarea acestei forme) .
În "tu afli" - acest minunat "i" este singura vocală din silaba lui mică şi drăguţă,şi ca să îl audă lumea,se dă mare şi se lungeşte în pronunţie - [aflii] ,în transcriere fonetică.

Greşeala numărul 2 se cheamă "să sti" in loc de "să ştii"(aceeaşi poveste cu verbul cel de toate zilele- "a fi"  - "să fii",nu"să fi" .
=>> DE CE?

PENTRU CĂ :nu se mai aplică regula anterioară.Aici este vorba de adăugarea terminaţiilor specifice la forma de infinitiv.
Infinitiv: a şti
Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii:
eu ştiu
tu ştii
el ştie
noi ştim
voi ştiţi
ei ştiu

Atât pentru ziua de azi.Pentru informaţii suplimetare vă recomand un călduros http://diacritica.wordpress.com/ & nelipsitul http://www.dex.ro/ şi vorbiţi corect că e sătulă lumea de analfabeţi!