Și o bucățică din "tăcerea" inspirațională :D
A sparge
tăcerea în mii de cioburi,
în tăceri mai
mari şi mai mici,
E ca şi cum ai
încerca
să înmulţeşti
culoarea durerii cu nouă
şi să o
împarţi la douăzeci şi şapte.
Şi-aş
vrea,tăcerii lumii,
Să-i sfâşii
beregata de sunete seci,
Să-i sorb cu
voluptate sângele cu melodii,
Să-i cânt în
surdină
Cântecul limfatic
al Universului.
Iar tăcerea
mea,
Aș alinta-o cu
glasul unui pian dezacordat
Cu o coardă
ruptă de chitară
Și cu sunetul sec al chipului gol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu