Cântec rătăcirilor

Ți-am văzut zvâcnind sub piele

Parfumat-albastre vene;

Prin membrana ta de om,

Am ochit, în zare,

Gândurile-metronom.

Ți-am cântat zâmbind sub gene

Partituri color de stele

Și, râzând ca un copil,

Ai simțit nevoia

Să mă amăgești subtil.

Mi-ai adus în dar o floare

Cu aromă de uitare

Și nuanță de-amintiri.

Dar eu știu că doare

Regăsirea-n rătăciri!

Imaginea: ©kerevizinsapiyim (Tumblr)