Ce-ar fi dacă ne-am scufunda în ape?
Să înotăm printre moleculele stelelor acvatice
să ne agățăm de colțul lunii lichide,
să ne rătăcim prin întunericul cerurilor oceanice!
În universul de sub pelicula de apă
ne-am preschimba în nimfele uitării,
în oceanide menite să vegheze lumea,
să o zămislească în străfundurile mării
și să o adeverească muritorilor
printr-o suflare de cristal.
Am putea cuprinde, cu mâini albe și reci
peștișorii aurii ai viselor noastre.
Aș putea să îi descânt
Să șteargă chipul uitărilor albastre.
