Dacă am privi viaţa ,în adâncul ei mister,am constata ,cu mirare,că nu e decât o clipă pentru Univers.Ce e timpul nostru limitat pentru imensitatea eternului care ne cuprinde?Nu e nimic;e doar un motiv de gândire,o idee abstractă despre care toţi vorbim şi o interpretăm...pentru ce? Pentru nimic.Pentru că am uitat să mai trăim viaţa simplă a omului care nu se întreba de ce lucrurile nu sunt altfel,pentru că am uitat ce este recunoştinţa ,pentru că nu mai avem încredere unii în ceilalţi;ne comportăm ca nişte străini,ca nişte duşmani cu toţi,cu fraţii noştri.
Dacă nu ştiaţi,am o veste pentru voi...singurii noştri duşmani sunt cel-ce-se-împotriveşte-lui-Dumnezeu şi mai apoi,suntem chiar noi înşine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu