E fum.Peste toate e fum.Printre blocurile cenușii,printre frunzele moarte,pe aleile înțesate cu maronii castane.Păsările plutesc prin văzduhul sur...vin...ce bine ar fi dacă ar veni...dar nu...ele pleacă.Totul e trist și gri.Gara așteaptă și ea plină de plictis...static..Trenurile se aud departe...
Toate au încetat să mai trăiască.Pentru o vreme pulsul Universului a încetat să mai bată.Venise toamna.Abia acum am relizat cât îmi lipsești..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu