Copiii
înalță zmeie colorate, dincolo de limitele
gândului, ținând de ața lor
tăioasă și străvezie ca de-un trofeu.Nu-i veche
amintirea.E mai proaspătă ca oricând atunci când vara bate indolent la ușa
celor prea ocupați să mai arunce o privire pe fereastră.
Prima
oară te doare mâna și te dor picioarele de atâta alergat; ce-ți mai e și dacă lipsește ajutorul
vântului? Dar asta prea puțin
contează.Scopul e clar și nu permite nazuri din partea nimănui.Ori îl înalți,
ori zmeul tău n-o să coloreze niciodată înălțimile albastre.Prea albastre, prea
îndepărtate, prea pierdute.
A început să
ningă.Ninge cu puf de păpădii trecute și văzduhul se umple cu aroma efemerului.
Vrei să
înălțăm un zmeu împreună?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu