Mi-e teamă să apăs pe butonul radioului, pentru că
dacă aş face-o, vocea din cutie m-ar anunţa că a venit toamna şi că e luni; prin
urmare, dublă decepţie.Îl las, tăcut şi monoton, să indice doar ora.Am aflat de
multă vreme că a venit toamna, adică, să fim serioşi, dimineţi cu 16
grade...poate să fie el augustul cât o fi de august; şi apoi, miroase toată
lumea a parfum de toamnă şi a tristeţe.
E haios pentru că, oricât te-ai spăla, pielea tot miroase a cădere de frunze.A început sã se adăposteasca, în venele noastre fragile, clorofila şi visul de soare.Căldura s-a cuibărit sub sternuri.Mai ales prin mediastine ponegrite de plecarea celor pe care i-am iubit...sau încă îi mai iubim; Dumnezeu ştie!
Mi-ar plăcea
să cred că toamna e doar o glumă.
Să
clipești de două ori, să bați din palme, să spui o vorbă de deochi și să fie
din nou sfârșitul lui iunie.Ce vis minunat...
"A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta[...]"
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta[...]"
