Cântec rătăcirilor

Ți-am văzut zvâcnind sub piele

Parfumat-albastre vene;

Prin membrana ta de om,

Am ochit, în zare,

Gândurile-metronom.

Ți-am cântat zâmbind sub gene

Partituri color de stele

Și, râzând ca un copil,

Ai simțit nevoia

Să mă amăgești subtil.

Mi-ai adus în dar o floare

Cu aromă de uitare

Și nuanță de-amintiri.

Dar eu știu că doare

Regăsirea-n rătăciri!

Imaginea: ©kerevizinsapiyim (Tumblr)

Cine eram azi dimineață?

În mine însămi m-am trezit

Și dat-am la o parte pătura de vise;

Pe raft, eu sufletul mi-am rânduit,

M-am adâncit într-ale oglinzii ape aprinse.

Reflexie?Ești "cineva"cu nume de tăcere

Ce-n corpul meu perfect se potrivește;

Deja știut e c-al meu trup , așa-i, ca tine,

Vremelnic precum flacăra ce mistuiește.

Încă mă-ntreb - cine eram azi dimineață?

În spatele privirilor încercănate

Există suflet, doliu mut, palpită viață?

Găsi-voi strop de nesfârșită entitate?

©Rebeca Cygnus Photography

 (Traducere adaptată a postării: http://picaturideidei.blogspot.ro/2013/06/who-was-i-this-morning.html)

Who was I this morning?

I woke up in the middle of myself

And threw away the blanket of my dreams,

I put my consciousness right on the shelf

And sank myself into the mirror’s gleams.

Reflection?You are a “who” with silent name

That fits exactly in my body’s shape.

Already known is that my flesh, as you,

Is ephemeral as a burning  flame.

And I still wonder – who was I this morning?

Beyond the circles that enclose my eyes

Is there a soul, a life, a silent mourning?

Is there a piece of entity that never dies?

Image : http://temporary-truths.blogspot.ro/2010/09/mirror-mirror-m2m.html